În acest sector inferior al Dunării, habitatele rămase în stare naturală și seminaturală în urma transformărilor ce au avut loc în ultimii 20 de ani în lunca Dunării sunt pădurile de esență moale, 
aceste zăvoaie de salcie și plop cu o importanță ecologică deosebită reprezentând totodată habitate de interes comunitar. Acestea sunt interdependente de regimul hidrologic al fluviului și își păstrează funcțiile biogeochimice și ecologice, totodată prezentând o importanță din punct de vedere al biodiversității.
Zona (9.256 ha) a fost declarată Sit de Importanță Comunitară prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat și completat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 2387/2011. Prin Ordinul ministrului mediului, apelor si pădurilor nr. 46/2016, privind instituirea regimului de arie naturală protejată şi declararea siturilor de importantă comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, suprafața sitului a fost micșorată la 8354 ha.
Desemnarea sitului a fost realizată în scopul conservării următoarelor specii de interes comunitar: · peşti: Alosa immaculata (scrumbie de Dunăre), Aspius aspius (avat), Cobitis taenia (zvârlugă), Gobio albipinnatus (porcușor de șes), Gobio kessleri (petroc), Gymnocephalus baloni (ghiborț de râu), Gymnocephalus schraetzer (răspăr), Misgurnus fossilis (țipar), Pelecus 
cultratus (sabiță, săbioară), Rhodeus sericeus amarus (boarță), Zingel zingel (pietrar), Zingel streber (fusar), · amfibieni: Bombina bombina (izvoraș de baltă cu burtă roșie), Triturus dobrogicus (triton dobrogean), · mamifere: Lutra lutra (vidra), Spermophilus citellus (popândău), · nevertebrate: Theodoxus transversalis (melc acvatic dungat).
Din punct de vedere geologic, în zonă se întâlnesc depozite aluvionare constituite din nisipuri fine sau grosiere, pietrișuri mărunte, mari și foarte mari, adevărate bolovănișuri, maluri și argile cu grosimi variabile, bine reprezentate.
Sectorul Corabia-Turnu Măgurele prezintă o valoare ecologică deosebită și datorită prezenței unor tipuri de habitate de interes comunitar, precum: 6440 – Pajiști aluviale din Cnidion dubii, 91E0* – Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno–Padion, Alnion incanae, Salicion albae), 91F0 – Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris), 92A0 – Zăvoaie cu Salix alba și Populus alba și 3140 – Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetație bentonică de specii Chara sp.